MotoGP: Surpriza totala, Jack Miller castiga etapa olandeza! Rossi abandoneaza, Lorenzo sters, Marquez lider la general

Este foarte adevarat ca la originea marii surprize a stat o ploaie torentiala care a intrerupt cursa dupa 14 tururi si care a decimat ulterior intre pilotii fruntasi, deschizand calea victoriei pentru unul dintre cei mai batjocoriti alergatori de pana acum, client fidel al ultimului sfert al intregii grile. Asta cand reusea sa termine cursele pe motocicleta sa Honda RC213 V.

Sambata, pilotul Ducati Andrea Dovizioso obtinuse un pole-position destul de muncit, in fata lui Valentino Rossi, Scott Redding si Marc Marquez, cu un Jorge Lorenzo “uitat” in a doua jumatate a grilei, unde ii mai tinea companie si Vinales. La startul cursei de ieri, Dovizioso a rezistat asalturilor lui Rossi, in timp ce in spate se intamplau lucruri interesante, cu Yonni Hernandez plecat de pe a sasea pozitie a grilei si ajuns pana pe locul al treilea unde pandea momentul favorabil sa-i asalteze pe cei doi italieni.

In acest timp, o ploaie suparatoare incepea sa faca primele victime, prima fiind chiar columbianul, care nu a mai avut aderenta si a sfarsit in decor. Insa atunci cand aceasta ploaie s-a transformat in potop, s-a aratat steagul rosu, oprind cursa in turul al 14-lea. Aceasta pauza, prelungita pana la 20 de minute a insemnat trecerea la motocicletele setate cu pneuri de ploaie si de aici s-a intrat in al doilea act al cursei, cu totul surprinzator prin desfasurarea sa.

La intrarea in boxe, in urma intreruperii cursei, Ducati o ducea foarte bine, lider fiind Dovizioso iar pe a treia pozitie fiind urcat Danilo Petrucci, plus Hernandez, care din pacate a iesit din cursa la un moment in care putea face istorie si Scott Redding pe pozitia a 4-a. Parea sa fie ziua lor, insa lucrurile s-au schimbat radical.

Campionul Lorenzo? Undeva pe la coada, inaintea intreruperii cursei, terminand abia pe locul 10 la final, confirmand un weekend deloc favorabil. Oricum, obtinerea pozitiei a 10-a a fost determinata si de iesirea in decor a o gramada de piloti, dupa reluare. Printre care si, surprinzator, colegul sau de la Movistar, Valentino Rossi, cu 10 tururi inainte de final, considerat ca un mare specialist al pistelor udate de ploaie, cand conducea autoritar. Caci da, intre timp Dovizioso iesise deja in decor dupa doar un tur de la reluare.

Si a urmat recitalul lui Jack Miller. Sambata obtinuse cea de-a 8-a pozitie pe grila de start si a avut o cursa relativ constanta si pana la intrerupere, dar si dupa reluare. Incet, incet, cu o abilitate de a pilota pe ploaie iesita din comun, a urcat pozitie dupa pozitie pana cand a reusit sa depaseasca cu o oarecare lejeritate aparenta pe Marc Marquez si pe Scott Redding, ajungand uluitor pe prima pozitie, unde s-a si distantat de uimitul spaniol. Si a si reusit sa termine la o distanta de doua secunde de el.

Distrugand orice calcul al hartiei, chiar si cel mai optimist, australianul Miller a reusit sa aduca prima victorie pentru “privati” dupa un deceniu, adica de cand Toni Elias reusea in 2006, in Portugalia sa il depaseasca in extremis pe Rossi, cauzandu-i inclusiv pierderea titlului mondial in favoarea lui Nicky Hayden. La inceputul sezonului, Miller afirmase ca va oferi candva o mare surpriza si va rasplati increderea echipei sale Marc VDS si a HRC, insa multa lume (probabil ca si el insusi) a considerat in cel mai bun caz un exces debordant de optimism.

Daca vorbim de castigator, dincolo de incontestabila si meritata victorie a australianului, adevaratul castigator la Assen a fost pilotul Repsol Honda, Marc Marquez, care prin pozitia secunda ocupata si abandonul lui Rossi, respectiv pozitia modesta ocupata de Lorenzo, si-a consolidat fotoliul de lider al clasamentului general. Poate intr-un mod surprinzator, avand in vedere intemperiile si problemele deja traditionale ale motocicletei sale, Marquez are un mare merit in cursa de duminica, avand o stapanire de sine ce a lipsit altor piloti importanti, o strategie stralucita si o estimare mai mult decat corecta a sanselor sale. Altfel spus, a stiut sa se multumeasca cu punctele sigure ale pozitiei secunde, in loc sa se aventureze in a-l intrece pe “tupeistul” Miller pe final, pe o pista care a facut atatea victime. De altfel, calculul a fost simplu, Miller a fost o intamplare, punctele castigate fiind “la perete” si oricum neducandu-se catre Yamaha, in principal, Ducati sau Suzuki.

Totusi, Ducati a prins podiumul, prin britanicul Scott Redding, chiar daca nu a fost vorba de echipa de uzina, Iannone fiind plasat al cincilea, urmat de alte doua Ducati, Barbera de la Avintia si Laverty de la Aspar Team. Pe pozitia a opta s-a urcat si Aprilia, cu pilotul Stefan Bradl, cel care tocmai a ramas fara job din sezonul urmator. Vinales a fost din nou un anonim, dar 7 puncte de pe un circuit udat si cu doar 13 piloti terminand cursa sunt foarte bune. Pedrosa merita mentionat pentru efortul sau, fiind unul dintre cei care au cazut, insa a continuat cursa, terminand al 12-lea.

Clasamentul general e dominat de spaniolii Marquez, cu 145 puncte si Lorenzo, cu 121 puncte si italianul Rossi, cu 103 puncte. Sub suta de puncte se afla in ordine Pedrosa, Vinales, Espargaro. Pilotii de uzina ai Ducati se afla pe niste locuri neverosimile, fata de asteptarile de la inceputul sezonului, pe 8 Iannone cu 52 puncte si pe 11 Dovizioso, cu 43 puncte, insa cel mai bine plasat ducatist se numeste Hector Barbera si se afla pe 7!