De vorba cu presedintele Suzuki despre viitoarele modele neo-retro, motorul supercharged si urmatoarea Hayabusa

In tot acest rastimp, aproape nici o reactie oficiala din partea Suzuki, cel putin pana curand, atunci cand Toshihiro Suzuki, presedintele companiei s-a asezat la masa presei, raspunzand catorva intrebari, in care s-au atins trei probleme majore: de ce Suzuki nu are nici un model neo-retro pana acum (in ciuda modei generale in industrie), ce e cu platforma super/turbo-charged, despre care se spune ca e in lucru si ce se intampla cu noua Hayabusa?

Culmea, domnul Suzuki a fost mai elocvent si mai relevant in raspunsurile sale decat a fost vreun sef de uzina japoneza pana acum si in orice caz, mai precis decat orice comunicat emis de PR-ul companiei pe care o pastoreste.

Intai, a fost abordata problema motocicletelor neo-retro, produse de tot soiul de constructori, de la mic la mare, mai putin de catre Suzuki. Raspunsul a venit in sensul ca da, sunt constienti ca e un trend si normal ca si clientii Suzuki o cer, de aceea sunt in lucru, fara a se detalia cand va fi sau ce tip de motociclete sunt exact in lucru. Este o veste buna, in special pentru cei care se resemnasera ca vor vedea vreun model vechi readus la viata si modernizat, nu se stie insa daca va fi vorba totusi de o replica tip “scrambler” (foarte la moda si foarte popular azi) sau altele.

Odata stabilit acest lucru (un fel de a spune), s-a trecut la proiectul Recursion. Ca o paranteza, Recursion a fost prezentat in 2013 la un salon international drept un concept care se baza pe un motor cu inductie fortata, un motor de capacitate medie, cu promisiunea ca va ajunge candva un model de productie. Acum Toshihiro Suzuki spune ca proiectul nu a fost niciodata abandonat si exista foarte viu planul de a lansa o motocicleta supraalimentata. Dar sigur nu va fi in 2017. Marea problema legata de acest proiect este pretul acestei tehnologii, care se va reflecta in pretul final. Daca vor rezulta costuri disproportionate, nu vor sa insiste doar pentru a bifa prezenta in piata.

Mai mult decat atat, Suzuki intreaba ce pret ar fi acceptabil pentru un astfel de model, la care intrervievatorul a raspuns ca un twin cu cilindree mediu, supraalimentat, capabil de a dezvolta peste 100 cp, ar fi ok la un pret de aproximativ 11.000 de euro. Destul de criptic, seful Suzuki a raspuns ca nu e o perspectiva cu totul fantezista.

Continuandu-se discutia, s-a aratat ca in industria auto, utilizarea unui motor turbo a devenit foarte raspandita si populara pentru a crea un motor mai mic, reduce consumul de combustibil si a avea performante de top, ar fi asta o solutie pentru Suzuki (stiindu-se ca japonezii produc si automobile)? Raspunsul a venit transant si un pic socant: “consideram ca pentru motociclisti reducerea consumului nu este o preocupare majora, daca vom realiza o motocicleta supra-alimentata, aceasta va fi pentru placerea de a conduce. Nu pentru utilitate.”

In fine, a treia problema atinsa a fost Hayabusa, in conditiile in care rivalii sai nu au stat, dezvoltandu-se, cel putin in ultimii doi ani. Raspunsul domnului Suzuki a fost in mare masura linistitor, asigurand ca emblematica motocicleta se afla chiar acum in lucru. Noul descendent nu va fi departe de familie, din punct de vedere stilistic, insa va beneficia de o multime de asistenta electronica, asa cum ii sta bine sa relanseze competitia intre rivali.

Asadar, s-a facut putina lumina, dar s-a facut si ceata. Daca in privinta modelelor neo-retro sau a noului model de Hayabusa s-a facut lumina, prin declaratiile care asigura ca sunt in lucru si vor fi cat mai curand gata de lansare, in privinta modelelor cu supraalimentare putem spune ca planeaza confuzia, oarecum. Incepand cu Kawasaki, cu modelele Ninja H2/H2R, dar si cele anuntate a iesi curand si continunad cu cei care au luat in calcul motorizarea cu inductie fortata, toti au prezentat ca unul dintre avantajele majore reducerea consumului. Suzuki afirma ca nu asta e obiectivul. Placerea pilotarii ramane de baza, ceea ce este notabil, desigur, insa lumea are o preocupare din ce in ce mai mare in a gasi moduri de deplasare economice si cu cat mai putine emisii. Poate exprimarea a fost un pic mai ambigua, caci si in cazurile Kawasaki si ceilalti a fost subliniata puterea si sub-dimensionarea motorului ca prim avantaj.