MotoGP Le Mans: Vinales la primul podium din 2008 incoace pentru Suzuki, intr-o cursa dominata clar de Lorenzo

Desigur ca statistica va retine ca Marele Premiu al Frantei, desfasurat pe circuitul Bugatti de la Le Mans a fost castigat de pilotul spaniol al Movistar Yamaha, campionul en-titre Jorge Lorenzo, urmat de coechipierul sau Valentino Rossi, insa principala stire a cursei ramane ca Maverick Vinales a urcat pe podium pentru prima oara in cariera sa din MotoGP. Situarea catalanului pe locul 3, in premiera pentru el, reprezinta o performanta indiscutabila pentru el, chiar daca drumul spre podium i-a fost usurat de nenumaratele caderi ale pilotilor, in special de la Ducati si Honda, dar mentine o situatie incalcita in bursa transferurilor.

Jorge Lorenzo a obtinut in calificari pole-position-ul, ceea ce i-a oferit posibilitatea (gratie si unui start perfect) de a conduce intreaga cursa fara sa para ca face vreun efort major. Practic, a facut ceea ce a facut Rossi in Spania, in etapa precedenta. Dupa parcursul de la antrenamente, plus calificari, toti cei aliniati la grila de start erau constienti ca singura sansa de a-l incurca pe Lorenzo era ca sa aiba o plecare ezitanta. Nu s-a intamplat asta, startul a fost impecabil, iar cursa pe modelul consacrat de cyborg, fara sa aiba cea mai mica emotie (chiar cand, la inceput, Dovizioso il talona curajos).

La inceputul cursei, Lorenzo a fost urmarit de cuplul pilotilor Ducati, decisi sa faca o figura frumoasa, in sfarsit, dar si sa transeze fiecare dintre ei problema ramanerii, respectiv plecarii de la echipa. Numai ca pentru Iannone, turul 7 a insemnat si ultimul, pierzand controlul fetei motocicletei, intr-unul din atacurile pe care contau cei doi Andrea in vederea detronarii spaniolului. Incidentul nu pare de bun augur pentru continuarea la Ducati, din 2017, insa sa nu ne grabim, decizia finala a fost promisa pentru weekend-ul catalan de la inceputul lunii iunie.

Cei doi italieni au fost urmati indeaproape de Marquez, decis sa prinda macar un loc de podium, care sa-l mentina in fruntea clasamentului general. In timpul asta, Rossi incerca sa repare un start slab, iar abia in turul 13 l-a ajuns pe Marquez, fortand intrarea in plutonul urmaritor al lui Lorenzo. Si atunci cand a reusit sa depaseasca, a avut loc unul dintre cele mai ciudate momente ale cursei, simultan Marquez si Dovizioso iesind in decor, dupa un derapaj in care ambii au pierdut fata. Se vorbeste de o scurgere de apa pe acea portiune, se vorbeste de virajul Musee, in care exista portiuni de asfalt intunecat, semn al refacerilor recente, probabil ca se va face chiar o ancheta. Cu carenajul injumatatit, Marquez a decis sa continue cursa pana la capat, terminand ultimul, pe locul 13, insa strangand 3 puncte de care s-ar putea candva sa aiba nevoie.

Am zis locul 13 ca fiind ultimul. Le Mans a fost un carnagiu, in care 8 piloti n-au mai ajuns la linia de finish (fata de doar 5, anul trecut):  Jack Miller, Andrea Dovizioso, Andrea Iannone, Tito Rabat, Cal Crutchlow (ajuns la contra-performanta de a fi terminat o singura cursa in cinci etape), Yonny Hernandez, Scott Redding si Bradley Smith. La Jerez a fost vorba de un singur abandon. Mai mult ca sigur, va reincepe scandalul anti-Michelin, caci aproape unanim, problemele celor 8 + 1 (adica Marquez) au fost cauzate atunci cand au pierdut controlul fetei motocicletei. Si asta in conditiile in care cei de la Michelin au tot monitorizat, au tot testat si au fabricat o guma noua, chipurile.

In aceste conditii, s-ar putea spune ca prezenta lui Vinales pe podium a fost mai mult circumstantiala, decat un mare merit al pilotului Suzuki. In realitate, chiar daca Vinales a avut un start neinspirat, urmat de o jumatate de cursa modesta, a reusit sa-si impuna un ritm foarte bun in a doua parte si depasit cu ajutorul lui tot ce se putea depasi. Ar fi nedrept sa consideri o victorie (caci pentru Vinales chiar reprezinta o victorie ocuparea locului 3) circumstantiala. In fond, in sport conteaza pregatirea, abilitatea si tenacitatea, dar si profitarea de greselile adversarului. La fel s-a intamplat cu Pedrosa in Argentina, desi Dani a sustinut ca a facut una dintre cele mai groaznice curse si doar abandonurile au facut sa ajunga pe podium. Vinales a profitat la maxim de calitatile din ce in ce mai bune ale motocicletei sale, a stiut sa-l tina pe Pedrosa departe pe final si a fortat exact cat a trebuit, ca sa-si atinga obiectivul. Probabil ca altfel stateau lucrurile cu ceilalti pe pista, probabil ca nu.

Cert e ca aceasta pozitionare in premiera a lui Vinales pe podium a complicat si mai mult situatia. Nu, decizia lui Maverick nu a venit, in ciuda zvonurilor, insa multi considera ca acum ar avea un motiv in plus sa ramana la Suzuki. Mai mult, el a declarat ca Pedrosa nu a avansat in discutiile cu Yamaha, caci ar fi fost instiintat de catre acestia. Ceea ce ne arata ca inca e in carti, ca o decizie urmeaza sa fie luata, dar nu a avut loc. Cei de la Suzuki au un motiv in plus sa-i arate lui Vinales ca viitorul arata incantator, ultimul podium prins de team-ul japonez datand din 2008, deci catalanul a devenit un fel de erou, intr-o periere a ego-ului. Oricum, se vorbeste (a cata oara?) ca e o chestiune de zile, de foarte putine zile, in care se va sti ce motocicleta va pilota Vinales din 2017.

Al patrulea care a trecut linia de final a fost chiar Pedrosa, obiectul speculatiilor presei ca fiind planul C, recent devenit plan B pentru cei de la Yamaha. Sambata spusese raspicat: “Azi e sambata, maine e cursa, am alte lucruri asupra carora trebuie sa ma concentrez”. Un mod decent de a evita un raspuns, dar repede analizat si descifrat de presa. Adica, nu a refuzat categoric, spunand ca Honda e viata sa, e clar ca trebuie sa fie ceva-ceva in legatura cu venirea la Yamaha. Urmeaza niste zile interesante, in cele doua saptamani de pana la Mugello, asa ca nu ramane decat sa asteptam sa vedem ce permutari vor avea loc.

Pe locurile cinci si sase s-au instalat fratii Espargaro, cu Pol de la Monster Tech 3 (adus in discutie ca o varianta de inlocuire a lui Pedrosa, la Repsol, la un moment dat), urmati de proaspat revenitul dupa accidentare Danilo Petrucci, ce pare in forma, in orice caz cel mai bine plasat pilot al unei motociclete Ducati. Barbera a ocupat pozitia a opta, desi a fortat pe final urcarea in locul lui Petrucci, cele doua motociclete Ducati de generatii diferite atingandu-se, la un moment dat. Top 10 a fost incheiat de pilotii Aprilia, Bautista si Bradl, iar alti doi piloti pe Ducati, dar din echipe diferite aproape au incheiat plutonul, Laverty si Baz. Cum am mentionat, Marquez a completat grupul “supravietuitorilor”.

In clasamentul general, Lorenzo a preluat sefia, avand un avantaj fragil de 5 puncte in fata lui Marquez, pe al treilea loc fiind Rossi, la o mica distanta de 7 puncte, mentinand destul de intensa si interesanta lupta la varf, mai cu seama ca Pedrosa, al patrulea, se afla la o distanta de 25 de puncte de italian. Anuntati printre marii favoriti ai acestui sezon, pilotii de fabrica ai Ducati continua seria de esecuri, Iannone, al 10-lea la general, fiind despartit de 55 de puncte neverosimile (67 de Lorenzo) de podium si cu sansele de lupta pentru titlu din ce in ce mai estompate.