Un brevet al Honda, cu suspensii fata tip Hossack, ar putea sa transforme MotoGP RC213V intr-o motocicleta imbatabila

Brevetele nu sunt niciodata o garantie de realizare concreta a proiectului respectiv, insa pe de alta parte, departamentele de cercetare-dezvoltare ale Honda au depus eforturi serioase in acest sens, dovada acest nou design. Imaginile arata un sistem de suspensii fata Hossack, creat special pentru aplicatii de inalta performanta si curse, dovada fiind ca a fost realizat pe un cadru imediat recunoscut a fi motocicleta de curse MotoGP RC213V, posibil totusi sa fie chiar un model de strada RC213V-S. Conturul motorului, din care lipsesc cilindrii, seamana izibitor de mult cu unitatea V-4 de curse, ca sa fie doar o intamplare. Oricum, tubulatura de directie a fost montata in spatele punctelor de pivot frontale ale bratelor, facand sistemul mai compact.

Furcile Hossack, denumite dupa inginerul britanic Norman Hossack care a fost pionier in dezvoltarea lor, in anii 1970, sunt un sistem bine stabilit si definit. Front-end-ul BMW Duolever, asa cum apare utilizat pe modelele K1300 si K1600, ilustreaza utilizarea lor in productia de serie, in timp ce legendarul V1000 al lui John Britten arata aplicarea lor pe pistele de curse. Ca sa nu mai vorbim despre propriile curse ale lui Hossack (adica organizate de el), unde o varietate de modele utilizeaza sistemul sau de suspensii.

Brevetul Honda se invarte in jurul unor trucuri ingenioase de proiectare, mai degraba decat o regandire en-gros a ideii de baza a lui Hossack. La fel ca la alte motociclete cu suspensii Hossack, se foloseste o clavicula ridicata si una coborata extinse din cadru si atasate la tubulatura directiei, care actioneaza ca un pivot pentru furca (care e simpla sau turnata din aluminiu) in forma de “Y” inversat, cuprinzand roata fata si franele. In partea de sus, o cuplare a doua parti legate translateaza miscarea la furca, permitand suspensiei sa se ridice si sa se lase, in timp ce un singur amortizor e fixat de clavicula inferioara si cadrul motocicletei, asigurand si amortizarea si compresia.

In privinta design-ului patentat de Honda, acesta apare putin diferit prin modul in care tubulatura principala a directiei a fost montata in spatele punctelor de pivotare a bratelor. Acest lucru permite claviculelor sa fie ele insesi mai lungi, fara a se adauga un supliment la lungimea totala a motocicletei. De ce ar fi insa util un sistem alternativ de suspensie fata, intr-un moment in care furcile telescopice sunt atat de avansate tehnologic si excelent dezvoltate? Simplu, in special in curse, un front-end tip Hossack ar permite saltul inainte mult mai eficient, intr-o tentativa de depasire, atunci cand pilotii rivali sunt 1 la 1, in linie.

Acest sistem este mult mai complicat decat o furca telescopica tipica, insa beneficiile ar fi mari, incepand de la curse, terminand cu o motocicleta sport-touring. Chiar daca furcile telescopice sunt considerate aproape in fiecare casa majora un triumf al dezvoltarii in domeniu, acestea au unele probleme intinseci, de cele mai multe ori greu de depasit. Ele sunt supuse flexarii atat longitudinal, cat si lateral si de aceea trebuie sa fie extrem de groase pentru a face fata fortelor de franare, in special cele uriase din curse, dar in viraje se sustine ca un element de flexare laterala devine foarte util in absorbirea socurilor.

Suspensiile Hossack au marea calitate de a permite rigiditati reglate diferit, cea longitudinala fata de cea laterala, nefiind rotunde in sectiune si putand sa se curbeze intr-o parte, fara sa se afecteze axa fata-spate. Aranjamentul in clavicula inseamna de asemenea si un numar mult mai mare de optiuni suplimentare de geometrie disponibile, minimalizand sau chiar eliminand acea zmucire in timpul franarii, iar ampatamentul nu mai trebuie micsorat in reducerea compresiei front-end-ului.

Centralizarea greutatii ar putea fi un mare avantaj al acestui sistem (cu amortizorul situat imediat in fata cadrului), insa beneficiul cel mai mare pe o motocicleta de curse, de mare performanta ramane anti-dive-ul (anti-zmucirea, ca sa folosim acest termen) in timpul franarilor masive si o calibrare mult mai fina a flexarii laterale.