2017 Yamaha SCR950 - scrambler-ul unicat, provenit din cruisere

Daca am incerca o definitie a scrambler-elor, ar trebui pornit din anii ’50-’60 (desi se pot gasi “vestigii” si pe la sfarsitul anilor ’20), cand era o adevarata moda de a-ti transforma motocicleta clasica, intr-una cu veleitati off-road, fara ca sa ajunga la performantele modelelor mult mai tarzii de dirt-bike. Iar interpretarile sunt de regula in zona anvelopelor, a suspensiilor, a evacuarilor ridicate, a pozitiei de pilotat cu picioarele pliate sub pilot, ghidon modificat samd.

Nu a existat un scrambler pur-sange, deoarece modificarile amintite erau diferite, in functie de atelierele si garajele unde erau efectuate, de aceea se poate vorbi mai mult de un curent, decat un model anume. Ideea de a aduce modificari de acest tip i-a creditat pe cei din California ca fiind la baza, dornici de a parasi soselele uniforme si a intra in praf si pe teren accidentat.

La aproape jumatate de secol, moda scrambler a revenit in mare forta, gratie si tendintelor generatiei tinere care a devenit foarte pasionata de produsele vintage. In tot acest curent tot mai puternic, de proslavire a tot ceea ce e retro a intrat si industria moto, care a inceput sa produca pe scara larga modele de productie, asa numitele neo-retro. Adica, tehnologie actuala invelita intr-un stil retro. Primii care au speculat la maxim si cu foarte mare succes aceste tendinte au fost italienii de la Ducati, Ducati Scrambler devenind foarte rapid un sub-brand extrem de popular si bine vandut. Si ulterior foarte diversificat. Adica inclusiv pentru cei care isi doresc o experienta off-road a la carte (Desert Sled)

Cei de la Yamaha au fost mereu inovatori si mereu in fruntea plutonului care se foloseste de tehnologia de ultima generatie, astfel ca nu s-au multumit sa intre in scena scramblere-lor ca simpli imitatori. Astfel ca, SCR950 este primul scrambler ale carui origini trebuie sa fie cautate in cruisere. Si asa devine un scrambler singular in aceasta scena tot mai bogata cu modele si brand-uri (Ducati, Triumph, BMW, etc.). Nici una dintre aceste motociclete nu folosesc un sasiu si un motor imprumutat de la un cruiser. Sa fie de bine acest lucru sau nu? Vom vedea.

Insa evident, exista asa-numitul pachet SCR, care da infatisarea unui scrambler, incercand stangaci (sau nu) sa acopere originea sanatoasa de cruiser. Un subcadru nou in spate, ridica saua aplatizata la o inaltime mai conventionala de 83 cm, fata de pozitia “scufundata” la doar 69 cm pe XV, precum si un nou ghidon si scaritele, care aduce pozitia de pilotare la conditii mai lipsite de complicatii, mai confortabil natural. Se adauga un rezervor de combustibil subtiat, de doar 13 litri, jante de aluminiu cu spite si anvelope Bridgestone Trail Wing, plus aparatoare de noroi din otel si placute numerotate pe panourile laterale si gata scrambler-ul celor din Hamamatsu.

Mai departe, se spune ca e destul de rar sa dai peste o motocicleta a carui cuplu de varf sa fie net superior cailor putere (reamintim, 51 cp si 80 Nm), cu un motor distractiv si de nadejde, care tropaie curat si lin la turatii joase, cu un flux constant de acceleratie in trecerea de la viteza intai la a cincea si abia la 100 km/h sa geama distinctiv centura, fara a fi deranjant.

Insa e putin ciudat si trebuie sa iti recalibrezi stilul de pilotat, gandindu-te ca stai la mila unui singur disc pe roata din fata, in timp ce discul de pe spate e pe piciorul celalalt. Sistemul ABS reprezinta salvarea de baza, fara sa fie un sistem rafinat, dar macar previne dezastrul atunci cand suspensia se preda in timpul franarii. Iar despre suspensie, e ceva de vorbit. Arcurile spate sunt destul de rudimentare, cu o cursa scurta, fara un set-up sofisticat si plina de compresii si amortizari, e nevoie doar de cateva gropi sau denivelari (off-road sau on-road, la noi in tara, aceasta e intrebarea) sa simti lucruri pe care nu ar trebui sa le simti la un scrambler. Dar asta ar fi singurul disconfort, in rest vorbim despre agilitate, o directie usoara, chiar daca nu e nici ea sofisticata. Pentru unii ar putea fi neplacut sa “vasleasca” din picioare prin parcari, incercand simultan sa evite contactul cu scaritele late.

Aici e o discutie intreaga, dusa de cativa ani, inclusiv aici. Cati dintre detinatorii de scramblere parasesc asfaltul, ca sa faca niste incursiuni off-road, atata timp cat sunt terase si cafenele pe langa care poti trece cu scramblerul, avand garantata ingalbenirea spectatorilor din acestea de invidie? Se pare ca mult prea putini. Stilul, nu utilitatea. De aia, mai mult ca sigur ca nu vor deranja suspensiile alea scurte de pe spate, cum nici vaslirile prin zone mai putin inspirate, pe picioare.

Si pentru ca una dintre trasaturile unui scrambler veritabil ar fi minimalismul, ei bine, SCR950 minimalism iti ofera. Nu ai pe bord decat un ceas digital de viteza, nici un tahometru, un ceas si un kilometraj. Ce mai vrei? Si detaliile de calitate sunt oscilante: dupa un rezervor de combustibil fara urma de sudura, dar cu manetele de ambreiaj si frana destul de comune si ieftine. Asta e scrambler-ul, frate!

Dar fii linistit, nu te lasa Yamaha in nevoie si disperare. Exista o multime de accesorii cu care sa-ti personalizezi motorul, de la placi de protectie, la inlocuitoare pentru acele infame manere (exagerare, fireste). Suficiente pentru toate gusturile, stiind foarte clar ca un hipster mai bine isi taie o mana si si-o mananca, decat sa iasa in oras cu o motocicleta susceptibila de a fi la fel ca a altuia.

Una peste alta, 2017 Yamaha SCR950 reprezinta un cruiser reformat si de moda veche, o reintoarcere la o perioada cand toate erau mai simple si mai lipsite de sclipici, un model de impresionat prietenii si trecatorii, poate de iesit nitel in decorul off-road, dar in nici un caz o motocicleta cu care sa ajungi in raliuri si competitii off-road.